luni, 28 mai 2012

Cum sa facem fata jignirilor, barfelor, calomniilor, criticilor, atacurilor la persoana?!





Se povesteşte, într-o carte veche, că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire, zicându-le: “Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!”.       
Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care-i i-au, şi aceia, în râs: “Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!”. Tatăl coborâ şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia spuseră: “Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar “.      
“Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia?” zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră: ”Ia, uitaţi-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar”.          
“Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una !”. Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni.    

Acestea fiind spuse, dragi useri, orice aţi face dv., de gura lumii tot nu veţi scăpa, așa că vă sfătuiesc să țineţi cont de ea numai când este spre binele dv.
Când sunteţi jigniţi, bârfiţi, criticaţi etc., prin viu grai sau în scris, să fiţi recunoscători. Răsplătiţi răul cu bine (când cineva vă face rău, dv. să-i faceţi bine). Priviţi jignirile/bârfele respective ca fiind nişte flori cu nectar; mirosiţi-le, dar să NU vă murdăriţi cu nectarul lor. Să NU vă deranjeze absolut deloc jignirile, bârfele, atacurile la persoană etc., din contră. Când cineva vă jigneşte pe nedrept, de fapt, vă binecuvântează, să ştiţi. Şi când cineva vă jigneşte pe baza unor motive fondate, de fapt vă face un bine, pentru că vă ajută să vă vedeţi (mai bine) defectele, oferindu-vă şansa să faceţi primul, al doilea sau al treilea pas pe drumul către corecţia comportamentală. Oricum ar fi, fără doar şi poate, aveţi doar de câştigat.
Oamenii care vă bârfesc pentru fiecare aspect din viaţa dv., nu fac decât să arate lumii că viaţa dv. li se pare interesantă!    
Mai aveţi o alternativă. Considerați jignirile/bârfele niște `scrisori`. Chiar dacă dv. sunteţi destinatarii lor, vă stă total în putinţă să NU deschideţi acele scrisori şi, în consecinţă, să nu citiţi ce este scris în ele. Treceţi-le cu vederea sau...; puteţi să înduraţi cu inimă bună orice neplăcere venită de la alţi semeni de-ai dv. şi să vă deprindeţi a avea o asemenea aşezare sufletească de parcă neplăcerile respective nu ar ţinti în dv., ci în altcineva. Dacă nu puteţi să nu vă tulburaţi din cauza lor, măcar abţineţi-vă să vorbiţi şi sau să scrieţi ceva neplăcut, după cuvântul Psalmistului: `tulburatu-m-am şi n-am grăit`, ca să nu vă coborâţi şi dv. la niveluri joase de frecvenţă vibratorie.        

Şi încă ceva: Învăţaţi să fiţi ca o PĂPĂDIE (păpădia îşi împrăştie cu generozitate seminţele, pe calea aerului, pentru a îşi asigura existenţa în viitor, în alt loc decât cel în care se află la momentul respectiv). Cultivaţi în dv., cu ajutorul lui Dumnezeu, iubirea, armonia, înţelegerea, iertarea, fericirea, rugăciunea, bunătatea, credinţa, lumina şi tot ce este pozitiv, iar apoi, în momentele de necesitate şi nu numai, răspândiţi-le în jur; presăraţi seminţele lor pentru a vă ajuta semenii. Cu siguranţă, Dumnezeu va ajuta acele seminţe să găsească pământ fertil în unii dintre ei; ele vor germina, se vor transforma în plante noi, plantele vor face flori, fructe, seminţe şi ciclul va continua. Aşa, veţi fi ca o păpădie, metaforicamente; veţi cultiva pe alte meleaguri, adică în alţi oameni, propria dv. esenţă de viaţă creştină bineplăcută lui Dumnezeu (o viaţă creştină cufundată în iubire, armonie, înţelegere, iertare, fericire, rugăciune, bunătate, credinţă, lumină, înţelepciune, recunoştinţă, smerenie, compasiune etc.).      
Priviţi-vă aproapele şi înţelegeţi-l. Iubiţi-l, ajutaţi-l şi iertaţi-l necondiţionat, şi aşa veţi fi definiţia iubirii lui DUMNEZEU; din iubire pentru iubire, respectând calea iubirii care pictează drumul către mântuire, El cu siguranţă vă va susţine şi răsplăti.         

Din punctul meu de vedere, această atitudine este normală pentru un OM bârfit, criticat şi jignit, în adevăratul sens al cuvântului, în viaţă, şi anume: Priviţi chiar şi nepriviţi fiind, ascultaţi chiar şi neascultaţi fiind, îmbrăţişaţi chiar şi neîmbrăţişaţi fiind, iubiţi chiar şi neiubiţi fiind, înţelegeţi chiar şi neînţeleşi fiind, ajutaţi chiar şi neajutaţi fiind, iertaţi chiar şi neiertaţi fiind, fiţi fericiţi şi păstraţi-vă credinţa chiar şi nefericiţi fiind, gândiţi pozitiv chiar şi asaltaţi de negativitate fiind..., întreprindeţi orice este pozitiv, cu iubire, în mod necondiţionat, feriţi-vă de păcate, căiţi-vă sincer de cele făcute, confesaţi-le preotului dv. duhovnic şi lui Dumnezeu, faceţi tot posibilul să nu le mai faceţi, şi, la momentul oportun, veţi primi răsplata supremă: fericirea de a trăi în Rai. Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Sursa aici (Frumos spus! Multumim Mr. Nick!)