Efectul Mozart

Prima referire la „Efectul Mozart” a fost făcută în 1991 de cercetătorul francez Alfred A. Tomatis în lucrarea sa „De ce Mozart?” („Pourquoi Mozart?”) pentru a denumi presupusa intensificare a dezvoltării creierului care se produce la copiii sub trei ani dacă ascultă muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Doi ani mai târziu, Rauscher, Shaw, and Ky au publicat în revista „Nature” rezultatele unor studii care demonstrau că audiţia sonatelor mozartiene creşte cu opt-nouă puncte rezultatele testelor de inteligenţă ale celor testaţi. Ulterior, în urma studiilor efectuate în laborator, cercetătorii au descoperit că sonatele compozitorului austriac stimulează legăturile între neuroni.

De ce Mozart?

Psihologii care şi-au pus aceste întrebări au descoperit că, ascultând creaţiile acestui mare geniu al muzicii, creierul îşi sporeşte capacităţile intelectuale. Abilitatea de a se orienta spaţio-temporal şi capacitatea de a învăţa sunt mult îmbunătăţite în cazul celor care ascultă piesele compozitorului.

Cercetările au evidenţiat faptul că anumite piese muzicale, cum este cazul sonatei pentru două piane, în Do major (K448), au un efect benefic în cazul crizelor de epilepsie, al căror număr scade în mod evident după aplicarea meloterapiei.

Povestirile care subliniaza ca experientele copiilor din timpul primilor ani de viata vor
determina pana la urma capaciatatile lor scolare, traseul lor profesional si capacitatea lor de a-si construi relatii de iubire sunt lipsite de fundament neurologic.

Ce este efectul Mozart? Efectul Mozart este o denumire inventata de Alfred A. Tomatis pentru a denumi presupusa intensificare a dezvoltarii creierului care se produce la copiii sub 3 ani daca asculta muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart.          

Ideea efectului Mozart a aparut in anul 1993 la University of California, Irvine, unde
medicul Gordon Shaw si Frances Rauscher, un fost violoncelist de concert si expert in dezvoltarea cognitiva. Ei au studiat efectele pe cateva zeci de studenti de colegiu ale ascultarii primelor 10 minute din Sonata pentru doua piane in re major (K.448) de Mozart.

Cercetatorii au descoperit o imbunatatire temporara a gandirii spatial-temporale, masurata prin testul IQ Stanford-Binet. Au existat multe incercari de a reproduce rezultatele pe care le-au obtinut, dar cele mai multe au fost lipsite de succes (Willingham, 2006).   

Muzica produce o imbunatatire a IQului Un cercetator a comentat ca cel mai bun lucru care poate fi spus despre experimentul lor [al lui Shaw si Rauscher] – este ca sunt complet incontestate – ca ascultarea muzicii rele de Mozart imbunatateste IQ-ul pe termen scurt (Linton). Rauscher a continuat, studiind efectele muzicii de Mozart asupra sobolanilor. Si Shaw si Rauscher au speculat ca expunerea la muzica lui Mozart imbunatateste gandirea spatiala si memoria oamenilor.  

In anul 1997, Rauscher si Shaw au anuntat ca aveau dovezi stiintifice asupra faptului ca lectiile de pian si de canto sunt superioare lectiilor de utilizare a computerului din punctul de vedere al imbunatatirii aptitudinilor de gandire abstracta ale copiilor.

Experimentul a inclus trei grupuri de prescolari: copiii dintr-un grup au luat lectii particulare de pian/claviatura si de canto, un al doilea grup de copii a luat lectii private de folosirea calculatorului, iar acopiii din al treilea grup nu au primit niciun fel de lectii. Copiii care au luat lectii de pian/claviatura au avut rezultate cu 34% mai bune la testele care le masurau capacitatile spatial-temporale decat ceilalti.         

Profesorul John Jenkins, de la Universitatea din Londra, declara pentru BBC că studiile au demonstrat faptul că muzica mozartiană creşte abilităţile spaţio-temporale ale subiecţilor supuşi experimentelor, dar că, probabil, acelaşi efect îl are şi muzica lui Bach.
Chiar şi experimentele făcute pe şoarecii de laborator, declara Jenkins pentru BBC, au demonstrat că animalele amplasate în ambianţa muzicală mozartiană se descurcă mult mai bine într-un labirint faţă de animalele care nu beneficiază de un fond sonor sau care sunt „acompaniate” doar de un fundal muzical oarecare. „Audiţiile mozartiene dau deocamdată doar speranţe în tratamentul epilepsiei, iar «Efectul Mozart» trebuie în continuare studiat pentru a fi utilizat ca terapie probată împotriva epilepsiei”, a mai declarat Jenkins pentru BBC.

Efecte la nivel molecular     
Cercetări mai recente, publicate de „New Scientist”, au desluşit însă „Efectul Mozart” la nivel molecular. Studiile asupra şoarecilor de laborator au arătat că în creierul exemplarelor „desfătate” cu meloterapia mozartiană se produce o creştere a expresiei genelor implicate în stimularea şi schimbarea legăturilor dintre neuroni.                 

Meloterapia este o terapie care foloseste influentele sonore armonioase. Meloterapia a fost  cunoscuta inca din antichitate, cand era folosita pentru a-i revigora pe cei deprimati si pentru a-i incuraja pe cei care plecau la lupta. Studiile stiintifice, din domeniu, au demonstrat camuzica modifica undele cerebrale si frecventa cardiaca. Ea este cunoscuta  in traditiile lumii, ca facand parte dintr-un domeniu magic de activitati.          

Muzica este o minune a lumii deoarece trezeste spiritul de libertate, constiinta, indeparteaza pesimismul si melancolia, imbunatateste calitatea somnului si creativitatea, reducand starile de stres si depresie.

Meloterapia poate avea un puternic efect contra durerilor si oboselii deoarece stimuleaza eliberarea de endorfine, asa-numitii hormoni ai fericirii. Pacientii pot alege intre terapia pasiva, ce presupune simpla ascultare a unor melodii, si cea activa, in timpul careia sunt pusi sa cante la diverse instrumente.

Prin meloterapie pot fi tratate agresivitatile ascunse, tulburarile mentale sau afective, anumite blocari, dar si cateva boli psihosomatice, cum ar fi astmul sau problemele de alimentatie.

 

Tratarea diferitelor afectiuni prin meloterapie

- pentru calmarea sistemului nervos: Concertul nr. 5 pentru pian si orchestra de Beethoven si Uvertura operei Parsifal de Wagner.   
- pentru destindere psihica si relaxare: Sonata pentru flaut, alto si harpa si Clar de luna de Debussy, Nocturnele lui Chopin .         
- pentru combaterea oboselii si surmenajului: Poemul simfonic Vltva de Smetana si Dimineata de Grieg.          
- pentru tratarea starilor depresive: Carnavalul de Dvorak.           
- pentru calmarea starilor de agitatie: Oda bucuriei de Beethoven si Corul pelerinilor de Wagner.
- pentru tratarea nevrozei astenice si a tulburarilor vegetative: Mica serenada si Simfonia nr. 41 de Mozart.      
- pentru calmarea marilor suferinte care apar în urma unor întimplari tragice: Concertul pentru violoncel de Dvorak si Patetica de Ceaikovski.

 

Sugesto-Meloterapie

Va aduceti aminte cand v-ati relaxat profund ultima data ? A fost oare o stare de relaxare profunda ?

Stresul este o coordonata a existentei cotidiene, iar in universul unei vieti hiperactive relaxarea devine dificila si uneori chiar imposibila. Scopul meloterapiei de relaxare cu elemente de sugestie il reprezinta (re)trairea starilor de destindere profunda. Tehnica este o modalitate prin care reinvatam sa ne relaxam.        

Meloterapia de relaxare cu elemente de sugestie este o metoda compozita care imbina valentele psihoterapeutice ale sunetului muzical cu cele ale cuvantului pentru a obtine starea de relaxare maxima posibila. Intalnirile cu terapeutul se desfasoara pe intervalul a 30 de minute. Sedinta de relaxare dureaza 20 de minute, urmata de 10 minute de dialog cu terapeutul.

V-ati gandit la binefacerile psihice ale muzicii? Dar ale unei muzici de relaxare veritabila? Prin aceasta tehnica muzica ofera elementelor de sugestie suportul care sa le sporeasca eficienta. Prin intermediul cuvantului veti intra, din starea cotidiana, in cea de relaxare. Incepand de aici exista un alt spatiu psihic in care cuvantul, sunetul verbal este inlocuit cu tacerea si sunetul muzical. Sunetul muzical e construit special de terapeut pentru a facilita aprofundarea starii de relaxare, pana la limita inductiei somnului.

Sunetul muzical devine un alt mod de comunicare cu terapeutul prin care puteti sa va situati, timp de cateva minute, dincolo de universul stresant al cotidianului. Veti reveni apoi din lumea sunetului in cea a cuvantului pentru a comunica terapeutului experientele calatoriei pe care ati incercat-o.

Audiţiile cresc expresia genei BDNF („brain derived neurotrophic factor”), un factor de creştere neuronal, a CREB (o proteină care reglează expresia sau activitatea genelor şi, astfel, întregul comportament al celulelor nervoase – compus care intervine şi în procesul de învăţare şi memorare) şi a sinapsinei I, o proteină care stimulează formarea sinapselor. Una dintre explicaţiile „Efectului Mozart” ar fi aceea că ritmul compoziţiilor sale reproduce ritmurile ciclice proprii celulelor creierului.     

„Efectul este oarecum intrigant”, susţine Howard Gardner, expert în neurologie la Harvard University, Massachusetts, unul dintre scepticii „Efectului Mozart”. “Există într-adevăr o stimulare neurochimică în creier, ce a putut fi măsurată. Dar în ce măsură aceasta este sau nu produsă de muzica lui Mozart, rămâne de văzut”.         

Cu toate acestea, în experimentele clinice, pacienţii care suferă de Alzheimer supuşi audiţiilor mozartiene au suferit o ameliorare a capacităţii lor  de a se orienta şi de a comunica cu cei din jur. Rezultatele încurajatoare obţinute ­i-au făcut pe specialişti să spere că în curând ar putea „prescrie” tratamente pe baza „Efectului Mozart” pentru degenerescenţele neuronale, cum este şi boala Alzheimer.