DEBBIE FORD - Fragmente din cartea SECRETUL UMBREI. PUTEREA DE A-TI ASUMA PROPRIA POVESTE

SECRETUL UMBREI

În umbra povestilor noastre se afla ascuns un mare secret.

,Acest secret detine cheia pentru eliberarea maretiei noastre, este cel care pastreaza bucuria abundenta, posibilitatea nelimitata si extazul Divin.

Imaginati-va ca ati fi gardianul celor mai rare si mai pretioase bijuterii de pe Pamânt. În calitate de gardian, ati face orice va sta în putere pentru a va pazi, iar în calitate de fiinte omenesti, noi procedam la fel.

Adânc în interiorul nostru stim ca suntem asemenea lui Dumnezeu, ca suntem sfinti, ca suntem Divini.

Maretia noastra, grandoarea si lumina sunt atât de valoroase, încât punem strat dupa strat pentru a proteja ceea ce ne este dat sa protejam. Deoarece nu ne simtim în siguranta pentru a ne expune aceasta parte din noi însine, cream în permanenta drame si haos pentru a ascunde ceea ce stim ca trebuie sa protejam.

Toate dramele noastre, toata durerea si toata nemultumirea ascund secretuUuminii pe care o avem.

Atunci când ne vom satura, în sfârsit, de povestile noastre, când acestea nu ne vor mai oferi confort, vom fi pregatiti sa descoperim darul pretios ce se afla în interiorul fiecaruia dintre noi. Atunci când simtim ca meritam si ca ne poate fi încredintata îngrijirea propriei lumini, ne vom putea elibera cea mai mare putere dintre toate: forta naturii noastre adevarate.

EXPERIENTA OMENEASCA

Suntem exploratori, iar terenul pe care calatorim este propria noastra experienta omeneasca. Daca am fi ales sa avem o experienta dumnezeiasca, o experienta divina sau o experienta din alta lume, n-am fi existat într-o forma omeneasca.

Dar nu e cazul nostru. Noi am ales o experienta omeneasca. Iar aceasta calatorie ne cere sa învatam, sa crestem si sa ne întelegem propria natura. Experienta în speta ne cheama sa calatorim pe calea dramelor din viata noastra, a tuturor identitatilor false care am considerat ca ne reprezinta. Ne cere sa navigam prin tarâmul emotiilor pentru a întelege mai bine mecanismul a ceea ce înseamna sa fii om.

Eliberarea secretelor ne permite sa devenim intimi cu Sinele nostru Divin - esenta noastra spirituala. Dezvaluirea secretelor face ca natura umana sa fuzioneze cu Divinitatea din noi. Calatorind pe calea povestilor noastre, întelegându-ne natura umana la cel mai profund nivel, suntem binecuvântati cu îndrazneala de a trece dincolo de personalitatile noastre, de a renunta la roluri, de a iesi din poveste si de a sta goi în prezenta Sinelui nostru autentic. Numai atunci ne vom simti suficient de siguri pe noi, pentru a sta în toata gloria personala si pentru a declara: „Eu sunt acesta”

Pentru a putea permite secretelor noastre sa domneasca, trebuie sa adoptam pozitia unui luptator, în aceasta explorare a vietii. Trebuie sa sapam în adânc, sa exploram si sa întelegem terenul propriei noastre naturi omenesti .

Asta, deoarece numai atunci când ne cunoastem si ne întelegem cu adevarat pe noi însine, numai dupa ce am mers înapoi pe calea trecutului, numai atunci ne putem arunca bratele în aer plini de entuziasmul si delectarea unui copil si putem declara: „Eu sunt sfânt! Eu sunt Divin! Merit tot ce are Universul de oferit". Numai dupa ce facem aceasta lucrare interioara importanta, ne vom simti în siguranta sa ne scoatem secretele la vedere.

Adeseori, dezvaluirea secretelor ne face sa ne simtim vulnerabili si expusi, deoarece nu mai stim cine suntem. Ne putem teme de renuntarea la sinele nostru fals - fatadele care ne-au acoperit adevarul profund - si de expunerea esentei fiintei noastre. Atunci când eram copii si ne-am expus darurile marete, adeseori am fost ignorati sau criticati - si de aceea, în calitate de adulti, am învatat sa ascundem acel loc din noi însine în care ne simtim cel mai vulnerabili.

Însa, odata ce ne expunem secretele, vom vedea ca dramele si justificarile noastre nu ne mai pot proteja. Intelectul nu ne mai serveste. Unicul drum de urmat este cel de abandonare în fata legaturii dintre noi însine si Divinitate.

Pâna când nu simtim ca suntem vrednici, pâna când nu trecem prin povestile noastre pentru a învata lectiile pe care le au de oferit, pâna când nu ne iertam pe noi însine si pe ceilalti si pâna când nu ne împacam cu zbuciumul nostru omenesc, vom opune întotdeauna o rezistenta care ne împiedica sa ne experimentam propria Divinitate.

Daca urmati sfaturile din aceasta carte, sunteti pregatiti pentru a va trai viata în armonie cu Divinitatea. Acum sunteti pregatiti sa iesiti din drama personala si sa va aratati secretul - lumina voastra sacra. Procesul prin care ati trecut pentru a va accepta si integra povestea, v-a facut sa puteti trai o viata aflata în afara limitarilor dramei personale.

Daca ati facut lucrarea descrisa în aceasta carte, înseamna ca v-ati identificat povestea si ati ajuns la întelegerea profunda ca aveti o poveste, dar ca aceasta nu va reprezinta.

Ati descoperit ca în interiorul acesteia se ascundea o reteta unica si ca, prin acceptarea tuturor aspectelor din voi însiva si din viata voastra, va veti descoperi adevarata menire. Odata ce ati înteles ca tot ce vi s-a întâmplat v-a ajutat sa dobânditi întelepciunea de care aveti nevoie pentru a oferi lumii darul vostru unic/ va puteti vindeca ranile emotionale si traumele din trecut. Puteti începe apoi procesul de acceptare a povestii voastre, prin analizarea metodelor prin care v-ati împacat cu voi însiva si cu altii, acceptându-i - realizând astfel o echilibrare a balantelor karmice interioare.

Prin punerea în ordine a trecutului, va puteti experimenta sfintenia iertarii ce deschide usa la noi niveluri de iubire si de valoare de sine. Nu veti mai simti nevoia de a va ascunde lumina de teama ca cineva o va lua. Prin sentimentul propriei valori de sine, veti fi liberi sa utilizati toata întelepciunea obtinuta din povestea voastra, pentru a-i putea oferi lumii darurile speciale pe care le aveti. Dupa ce v-ati gasit harul unic si ati vazut cât de importanti sunteti, veti fi pregatiti sa dezvaluiti secretul ce se afla ascuns în umbra povestii voastre. Veti fi pregatiti sa recunoasteti adevarul mai profund a ceea ce sunteti.

Tinându-va în mâini darul, îi veti multumi povestii proprii si veti aprecia tot ce v-a învatat - stiind ca a fost catalizatorul care v-a deschis spre o cunoastere mai adânca. Dupa ce veti face aceasta lucrare, veti simti ca meritati tot si ca sunteti pregatiti sa va lasati garda jos, sa renuntati la aparare si la persoana voastra si sa va scoateti secretul la lumina.

DEZVALUIREA SECRETULUI PERSONAL

Expunerea secretelor noastre ne face sa ne' simtim vulnerabili, deoarece au fost ascunse atât de mult timp. Dar numai atunci când suntem dispusi sa fim vulnerabili, vom fi binecuvântati cu darul propriei lumini. Sydney statea pe jos în biroul meu, plângând. Printre suspine, îsi amintea incident dupa incident din copilaria ei, care au facut-o sa se simta lipsita de va!oare, ca nu merita sa fie iubita, fiind dezamagita si respinsa. Isi amintea de momentul în care mama ei a uitat sa o ia din tabara si ramasese singura dupa ce toata lumea a plecat acasa. Si-a amintit de momentul când a fost lasata singura, de ziua ei de nastere. Si-a amintit de momentul în care nimeni nu a venit sa o vada la sceneta de la scoala si nu i-a spus cât de draguta era în costumul ei negru de vrajitoare, care se asorta cu papuceii. Fiind mezina familiei, Sydney a avut întotdeauna senzatia ca parerile nu-i erau luate în seama si se straduia sa atraga atentia parintilor care au dezamagit-o de prea multe ori. "Ce ai ales sa însemne pentru tine felul în care se comportau ei?", am întrebat-o. Sydney a raspuns printre lacrimi: "Ca nu le pasa de mine. Ca nu însemn nimic pentru ei. Ca sunt un nimic. Ca nu contez”. Aceasta era povestea care a marcat-o pe Sydney.

Chiar daca se maturizase, având o cariera plina de succes de producatoare de film, în interior înca era coplesita de sentimentele unui copil de cinci ani care îi reamintesc ca este lipsita de importanta. În pofida tuturor succeselor si realizarilor obtinute, ea tânjeste si azi sa fie recunoscuta. In cariera si în viata personala, Sydney se straduieste sa fie generoasa si grijulie, sperând ca va fi destul de importanta pentru oamenii din jur, pentru a le merita atentia. Este atenta si întelegatoare, încearca sa fie un bun ascultator si este generoasa cu timpul si banii ei. Cu toate acestea, departe de imaginea pe care o proiecteaza în lumea exterioara, atunci când Sydney se aseaza noaptea în pat, îsi da seama în continuare ca viata ei nu conteaza.

Când am întrebat-o ce dar îi oferea faptul ca simte ca e lipsita de importanta, la început s-a uitat la mine ca si cum as fi fost nebuna. "Nu exista nici un dar în sentimentul acesta", a spus ea. "Ce te-a îndemnat sa fabrici sau sa devii sentimentul ca nu contezi pentru ceilalti?", am mai întrebat-o. Dintr-o data, Sydney a început sa constientizeze felul în care întreaga sa poveste si fiecare realizare din viata au fost marcate de convingerea adânc înradacinata în umbra ei, ca ea nu conta.

Tocmai aceasta credinta i-a oferit harul sau unic – acela de a le arata altora ca viata lor conteaza - si a facut-o sa creeze lucruri extraordinare în lume. Sydney se straduieste întotdeauna sa faca filme care sa conteze cu adevarat pentru publicul ei. Ea stie cum sa-i uneasca pe oameni si sa-i faca sa se simta importanti, inspirându-i astfel sa lucreze mai bine.

Întrucât a învatat pe propria piele cum este sa ai senzatia ca nu contezi, ea stie exact în prezent ceea ce conteaza în viata. Sydney a înteles ca toate acele incidente dureroase din copilarie au determinat-o sa fie o adevarata experta în ceea ce priveste sentimentul de a nu conta - ceea ce este exact lucrul care a facut-o sa fie unica în industria filmului. Odata ce si-a prelucrat durerea tesuta în jurul convingerii ca viata sa nu conteaza, ea si-a putut recunoaste harul unic si contributia pe care o aduce lumii.

Sydney putea vedea cât fusese de dedicata povestii personale si felul în care a folosit-o pentru a se lipsi de bucuria realizarilor ei. însa la ora actuala, dupa ce si-a descoperit harul unic, Sydney simte ca merita bucuria si darurile sale.

Am sugerat apoi ca povestea proprie nu era decât o acoperire pentru comoara nepretuita pe care o avea. Am rugat-o sa închida ochii si am întrebat-o dupa aceea: "Care este secretul pe care povestea ta l-a ascuns?" A tacut câteva minute si pe urma am vazut cum pe fata i-a aparut un zâmbet larg, în timp ce soptea: "Am creat o mare schimbare în lume. Chiar contez".

Cu claritate si forta, Sydney a recunoscut ca vorbele ei erau adevarate - ca, într-adevar, munca pe care o facea schimba vietile oamenilor. Dupa ce si-a expus secretul, a stiut ca nu se mai putea întoarce la existenta din cadrul povestii ei.

In prezenta darului sau valoros, Sydney privea cum aceasta i se prabusea în fata ochilor. Pentru prima oara în viata si în cariera, putea simti bucuria abundenta care vine din constientizarea faptului ca viata sa are un impact imens în lume.

Expunerea secretului vostru va elimina complet povestea.

Puteti crede ca dezvaluirea secretului si oferirea darurilor voastre implica o responsabilitate coplesitoare. Dar asta nu este decât o alta poveste. Exprimarea luminii voastre nu este o raspundere, ci o onoare sacra. Nu trebuie decât sa fiti cine sunteti cu adevarat - Sinele vostru autentic. Nu e nevoie de efort, încercare sau lupta. Trebuie doar sa va permiteti sa va aratati în lume - fara povestea voastra.

Daca pâna acum nu ati lasat vreodata ca lumina voastra sa straluceasca, probabil va va fi teama, deoarece, în calitate de oameni, ne place sa ne agatam de ceea ce cunoastem.

Stând în prezenta libertatii si a deschiderii noastre, poate fi ceva înfricosator, iar multi dintre noi vor spune inconstient:

"Da-mi înapoi povestea, pentru a sti din nou cine sunt".

A IESI ÎN FURTUNA

Trebuie sa ne îmbratisam vulnerabilitatea, daca ne dorim sa-i permitem secretului nostru sa iasa la suprafata. Trebuie sa facem primii pasi si sa învatam cum sa avem încredere.

Trebuie sa învatam cum sa ne abandonam - nu în fata a ceea ce ne dorim noi, ci în fata a ceea ce ne arata Universul.

Trebuie sa avem încredere ca, daca ne aventuram în ape necunoscute, vom fi adusi la mal. Imaginati-va cum ar fi sa stati pe o plaja si sa priviti un imens nor cenusiu care se îndreapta

catre voi si valuri uriase izbindu-se de tarm. Încercând un sentiment de entuziasm, va imaginati cât de incitant ar fi sa navigati în mijlocul furtunii, simtind puterea naturii si misterul necunoscutului. Dupa un minut însa, începeti sa va temeti, iar gândurile vi se îndreapta catre alegerea sigura si previzibila de a gasi un loc unde sa va adapostiti pâna când trece furtuna. Dar ce-ar fi daca ati sti ca veti ajunge nevatamati pe o insula plina cu comori si bijuterii stralucitoare, navigând prin furtuna, înarmati cu echipamentul potrivit, prin ploaie si vânturi? Ati face acea calatorie? Ati avea încredere în cei care au mai fost acolo si le-ati urma îndrumarile pentru a va gasi lada cu aur? Va cer sa va imaginati acest scenariu, întrucât expunerea minciunii povestii voastre si dezvaluirea secretului din umbra pot parea la fel de întunecate si de înfricosatoare ca o aventura printr-o furtuna dezlantuita.

Acest lucru a fost adevarat în cazul Laurei, o femeie de patruzeci si sase de ani care avusese o casatorie nereusita plina de durere, abuz si izolare emotionala, timp de cincisprezece ani. Toti cei care o stiu pe Laura, îi cunosc povestea: casatoria i-a ucis spiritul si sotul nu-i oferea iubirea si atentia pe care le merita. Laura a descoperit credinta umbrei care i-a tinut laolalta povestea; aceasta reflecta cuvintele tatalui sau, care i-a spus când avea doar doisprezece ani: N-ai sa faci nimic.,fara un barbat alaturi. Laura a trait aceasta poveste timp de cincisprezece ani, ca si cum ar fi fost un personaj dintr-o piesa de teatru. Când am întrebat-o ce secret ascundea povestea sa, ea mi-a raspuns zâmbind: "Ca sunt o femeie puternica si independenta, care ar fi mai fericita pe cont propriu".

Pentru o clipa, Laura s-a simtit puternica si ochii i-au stralucit. însa, dupa câteva minute, a început sa minimalizeze forta cuvintelor pe care le-a rostit si a alunecat înapoi în sfera povestii. În final, Laurei i-a fost prea frica sa renunte la drama pe care o cunoscuse atât de bine si a optat, în  schimb, sa-si tina secretul ascuns dupa valul acestei drame.

Adeseori ne sabotam visurile, în încercarea de a ne potrivi înapoi în limitele povestii personale. Aceasta e o alegere pe care fiecare dintre noi trebuie sa o faca. Trebuie sa ne întrebam pe noi însine: „Sunt dispus sa nu ma simt con/ortabil pentru aproba maretia luminii mele - sau prefer sa ramân în confortul a ceea ce cunosc?

Suntem singurii care ne putem convinge ca vom fi în siguranta în lume, si în lipsa confortului oferit de povestile noastre. Numai noi putem face ca expunerea darurilor noastre pretioase sa se faca în siguranta.

DESCOPERIREA ADEVARATEl TALE ESENTE

Povestile noastre reprezinta amprenta existentei noastre, cât si urma unica pe care o lasam în aceasta lume. Atunci când l-am cunoscut pe Matt, avea treizeci si doi de ani, participa la al douazeci si saptelea seminar de autovindecare si suferea din cauza sentimentelor de lipsa de valoare si de respect de sine. Era foarte înalt, cu par lung si blond care îi atârna pe fata. Primul gând pe care l-am avut când l-am vazut a fost: Oare ce ascunde? I-am îndepartat parul de pe fata cu mâna si l-am întrebat cu ce-l pot ajuta. El a început imediat sa-mi povesteasca trecutul sau. A crescut fara tata într-un orasel si s-a simtit întotdeauna prost pentru ca nu avea o familie "adevarata". Deoarece nu a avut niciodata multi bani, a învatat de mic cum sa se descurce si fara. Când avea sapte ani, mama sa a inceput o relatie, ceea ce a însemnat ca nu-i mai oferea atâta atentie. Chiar atunci au început si adevaratele lui probleme, mi-a spus Matt. Mi-a povestit timp de o ora cum a intrat în conflict cu legea si ca, la vârsta de paisprezece ani, traia pe strada, luptându-se sa supravietuiasca.

Când s-a confruntat cu un caz de hepatita care l-a amenintat , cu moartea, Matt a decis sa-si faca ordine în viata. A început sa lucreze si sa economiseasca bani, hotarându-se sa faca ceva cu viata lui.

Pe la douazeci de ani, Matt a intrat în domeniul afacerilor imobiliare, ajungând sa se descurce suficient de bine ca sa cumpere singur case, sa le repare si sa le revânda pentru a obtine profit.

La vârsta de douazeci si cinci de ani, detinea peste o suta de proprietati, iar la vârsta de douazeci si opt, ajunsese în lumea celor bogati. Având un milion de dolari în banca, a început sa se ocupe de proiecte mai mari, iar la vârsta de treizeci si doi de ani si-a îndeplinit toate scopurile financiare.

Însa el suferea în continuare. Iluzia ca banii sau proprietatile i-ar aduce fericire s-a spulberat, iar în cadrul seminarului se afla în fata mea, întrebându-se ce sa faca mai departe. În pofida succesului sau, el înca mai avea comportamente de autosabotaj,petrecându-si timp în locuri unde nu-si dorea sa fie si nu gasise împlinire în relatiile personale.

Chiar daca reusise în lumea materiala, în interior, Matt avea în continuare impresia ca nu este în regula. Se simtea pierdut, întrebându-se încotro sa se îndrepte si ce sa faca pentru a descoperi pacea pe care o cauta.

Când Matt si-a încheiat povestea, l-am luat de mâna, l-am privit în ochi si i-am zis ca primul lucru pe care ar trebui sa-l faca ar fi sa se tunda. Era evident ca nu-si dorea sa-l vada cu adevarat cineva. Parul îl ajuta sa-si ascunda secretul ce se afla în spatele povestii lui, care îi spunea ca, adânc în interiorul sau, el nu era în regula. L-am întrebat când va înceta sa mai participe la cursuri si când va începe sa le predea.

Matt si-a înaltat capul, a ridicat din sprânceana.si s-a uitat la mine de parca as fi fost nebuna. Acesta a fost finalul primei noastre întâlniri.

În urmatorii doi ani am continuat sa-l consiliez pe Matt. Eram fascinata de cât era de inteligent, sensibil si intuitiv. Parea sa aiba o iubire nelimitata pentru întreaga omenire – însa nu si pentru el. Matt se autotortura în permanenta, prin dialogul lui interior care tipa: "Nu esti bun de nimic, ci doar plin de defecte, iar viata ta nu conteaza pentru nimeni”. Matt începea majoritatea întrunirilor noastre, povestindu-mi câte lucruri îngrozitoare a facut. Faptul ca a trait pe strada la o vârsta atât de frageda, l-a facut sa se simta murdar. Vazuse si facuse prea multe lucruri care, într-un final, l-au facut sa simta ca este neglijent si lipsit de valoare. Matt era întotdeauna concentrat

asupra lucrurilor rele, mai degraba decât asupra celor bune. Încetul cu încetul, am reusit sa-l ajut sa se lepede de toate povestile care îi ascundeau adevarata esenta.

Pentru mine, era evident ca Matt este un barbat cu o spiritualitate profunda si cu un mare dar de oferit lumii.

Atunci când am considerat ca era pregatit sa vada acelasi lucru, l-am întrebat: „Care este secretul pe care-l ascunde povestea ta?" Matt parea confuz. "Nici nu m-as cunoaste fara ea", a raspuns el. Am simtit ca lui Matt îi era frica sa caute mai adânc, astfel ca i-am împartasit secretul pe care-l ascundea povestea de la începutul vietii mele. I-am spus ca, pe când eram tânara si lucram în domeniul afacerilor vestimentare, îmi petreceam timpul cu un grup a carui mantra era:

„Sex - droguri si rock'n'rool” Voiam ca oamenii sa creada ca sunt dura si ca le stiam pe toate. Tot ceea ce aratam în lumea exterioara era dorinta mea pentru bani si statut social.

Mi-am petrecut multi ani încercând sa-mi ascund sensibilitatea si tânjirea dupa ceva mai mult. Pur si simplu, nu era "interesant". Când îmi uzasem, în sfârsit, acea poveste, am avut sentimentul ca-mi voi gasi pacea într-o viata spirituala.

Pe masura ce am crescut, mi-am descoperit dorinta profunda de a-L cunoaste pe Dumezeu. La început, m-am simtit jenata si rusinata, întrucât imaginea de femeie a lui Dumezeu nu mi se potrivea. Nu doream ca oamenii sa stie ca ma abandonasem rugaciunii si ca voiam sa fiu un instrument al Divinitatii. I-am împartasit lui Matt ca povestea vietii mele ascundea secretul a cine sunt cu adevarat - mai exact, adevarul ca sunt credincioasa si ca-mi place acest lucru.

Am putut observa din privirea lui Matt ca a înteles ce-i ceream sa faca. L-am rugat sa respire profund si sa închida ochii. Apoi, i-am pus din nou întrebarea: "Ce secret ascunde povestea ta?" Cu ochii înca închisi, Matt a soptit: "Secretul pe care îl ascunde povestea mea este ca sunt o expresie inocenta si pura a spiritului". Dupa aceea, si-a deschis ochii si am ramas amândoi în tacere, uimiti de ceea ce dezvaluise. Puteam vedea din claritatea ochilor ca tocmai luase legatura cu adevarul lui Divin. Cu lacrimi în ochi, Matt mi-a zis ca în interiorul povestii lui se vedea întotdeauna ca fiind murdar si neglijent - exact opusul a ceea ce s-a auzit ca spune. În prezenta puritatii sale, Matt a putut vedea ca-si putea aduce contributia în lume prin predarea a ceea ce învatase. Înainte, Matt îsi desconsiderase mereu întelepciunea si cunoasterea, alegând

sa fie un discipol si nu un lider. însa, în prezenta luminii sale, Matt îsi putea vedea harul: de a-i învata pe baietii adolescenti, care sunt singuri si pierduti, cum sa-si ofere darurile speciale în lume. Matt descoperise ceva foarte real si foarte sfânt. El dezvaluise secretul ascuns în umbra povestii sale.

Numai noi ne putem descoperi secretul. Nimeni nu ne poate proteja de lumea exterioara în afara de noi. Nimeni nu ne poate salva si nu ne poate promite ca nu vom fi ridiculizati sau ca nu vom esua. Probabil ca vom da gres si putem fi siguri ca vor exista multi care sa ne arate cu degetul si care sa-si proiecteze întunericul asupra noastra. însa, ce alta alegere avem în realitate? Vrem sa ramânem în micimea povestii noastre? Sau ca darurile noastre autentice sa aiba ocazia de a straluci cu putere?

***

Multi ani am fost prea speriata sa ma ridic în picioare si sa-mi revendic drepturile, sa vorbesc deschis în public si sa împartasesc ceea ce stiu. Ego-ul meu era atât de delicat, încât ma temeam de dezaprobarea oamenilor si de judecata lor.

Dar, într-o zi, în timpul meditatiei, L-am rugat pe Dumnezeu, sa-mi dea curajul de a-mi preda frica personala si sa-mi permita sa pasesc într-un spatiu în care sa ma pun în sluja celorlalti.

În acea seara, în timp ce stateam în pat, am început sa ma gândesc la liderii spirituali care au reprezentat o parte atât de importanta în viata mea si în dezvoltarea personala.

Martin Luther King Jr. mi-a aparut primul în minte. M-am gândit la toti oamenii care l-au iubit si respectat - cât si la cei care l-au urât si dispretuit. Dar daca King si-ar fi ascuns secretul?

Daca si-ar fi ascuns darul, ca lumea sa nu-l vada? Apoi m-am gândit la Gandhi. Si el avea multi admiratori, dar si multi detractori. Ma întrebam cum ar fi aratat lumea, fara prezenta acestor oameni.

Dintr-o data, am putut vedea ca toti cei care reprezentau o voce în aceasta lume erau iubiti si urâti, în acelasi timp.

Si chiar daca stiam ca nu sunt Martin Luther King sau Gandhi, curajul lor mi-a aratat ca, daca doream sa fac o schimbare în lume, si eu trebuia sa fiu dispusa sa fiu si iubita, dar si detestata. Trebuia sa pot tolera atât critica, cât si lauda.

Mai târziu am început sa ma gândesc la acest paradox.

Incercasem din rasputeri sa ma separ de oamenii care îsi dedicasasera vietile pentru a-i ajuta si vindeca pe altii. M-am straduit sa-mi spun mie însami ca eram alt gen de persoana, ca eram prea sensibila si ca n-as face fata niciodata acestui tip de ambiguitate. Îmi dorisem sa cred ca împartasirea propriului dar nu era cu adevarat menirea mea.

Si voi v-ati spus, probabil, ca este mai bine sa va pastrati secretul ascuns decât sa-l expuneti în ridicolul lumii.

Poate v-ati zis ca n-ati putea accepta toata iubirea si admiratia care v-ar iesi în cale daca v-ati permite sa fiti cu adevarat magnifici. Dar este o minciuna - înca o poveste. Nici unul dintre noi nu este cu adevarat speriat de lauda si iubirea care apar atunci când lasam lumina sa straluceasca. Chiar daca propria stralucire ne poate face sa nu ne simtim bine si chiar daca nu simtim ca meritam atâta atentie, în strafundul nostru, fiecare dintre noi stie ca acesta este dreptul lui din nastere - expresia noastra autentica. Frica noastra adevarata este dezaprobarea celorlalti, judecata lor aspra, sau faptul ca nu ne-ar mai iubi.

ÎMBRATISAREA PROPRIEI MARETII

Pentru a ne putea oferi darurile, simtindu-ne în siguranta, trebuie sa renuntam la a ne mai judeca pe noi însine si pe ceilalti. Trebuie sa ne permitem sa ramânem goi, fara povestile personale, fara trecut, fara judecatile si justificarile noastre. Numai atunci ne vom cunoaste adevarata esenta si vom simti pacea profunda de a fi aliniati cu Sinele nostru superior. Atunci ne vom putea relaxa, putem lasa garda jos si ne putem bucura de gloria propriei maretii.

A venit vremea sa crestem si sa putem accepta ca uniioameni nu ne plac. A sosit timpul sa acceptam realitatea ca aprobarea celorlalti nu ne va oferi siguranta sau acceptarea dupa care tânjim. Numai darul din interior - menirea Divina - ne poate oferi profunda satisfactie de a sti ca suntem destul atât cât suntem, ca meritam sa fim iubiti si ca suntem buni si valorosi. Atât timp cât avem nevoie de aprobarea celorlalti, va trebui sa ne facem cât mai mici. Atunci când eram copii, stiam cât suntem de speciali.

Apoi am considerat ca e rau sa gândim asa. Am crezut ca oamenii ne vor urî daca ne vom permite sa fim atât de mari si de speciali pe cât suntem. Adevarata întrebare este: "Ne putem ierta pe noi însine pentru cât suntem de speciali, pentru darurile si unicitatea noastra? Ne putem ierta pe noi însine, pentru faptul ca ne-am zdrobit darurile?"

Lumea are nevoie de tine. Ai observat ca este nevoie de tine? Ai observat ca ne-ar prinde bine ajutorul tau? Vorbesc cu tine, cu partea din tine care îsi doreste sa creeze o schimbare în lume. A venit timpul sa lasi ca secretul tau sa fie dezvaluit, sa îti amesteci reteta, sa faci prajitura si sa iesi din umbra.

Alatura-te petrecerii. Aceasta este oportunitate a ta. O poti face la anul - sau chiar peste zece ani. însa nu cred ca este un accident ca citesti aceasta carte, acum.

Avem nevoie de tine pentru a-ti îndeplini rolul. Trebuie sa renunti la scuzele tale si sa-ti îndeplinesti rolul în acest proces - si în lume.

Îti cer sa-mi spui care este secretul pe care-l ascunde povestea ta. Nu-i asa ca esti Divin? Ca esti magnific? Ca meriti tot ce este mai bun? Ca esti iubire pura? Ca viata ta este lipsita de efort? Care este secretul pe care l-ai ascuns de tine si de ceilalti, în toti acesti ani?

A venit vremea sa-ti arati secretul. Este în siguranta.

Poate ca înainte nu era, însa în prezent poti avea grija de el.

Nimeni nu ti-l poate lua. A sosit timpul sa te rasplatesti pentru toata munca pe care ai facut-o. Numai tu îti poti acorda permisiunea de a avea grija de acel secret.

Pune mâna pe inima si spune-ti ca esti în siguranta, daca îti arati secretul. Promite-ti ca-i vei purta de grija si ca-l vei respecta. Ca te vei ocupa de tot ce intervine între tine si acel secret pretios pe care-l detii. Vezi cum e sa-ti îmbratisezi secretul, sa-I scoti din ascunzatoare dupa atâtia ani. Acesta este un timp în care trebuie sa fii foarte blând cu tine însuti, întrucât îti expui cea mai valoroasa posesiune. Acesta este un moment sacru - când îti dezvalui secretul poate pentru prima oara, când îi permiti sa se arate în lume.

Timpul a sosit.

As dori sa stii ca îti cunosc secretul. Stiu cine esti. Stiu ce daruri ai si ce mari schimbari faci în aceasta lume. Te-am prins, deoarece, chiar daca nu te cunosc, stiu ca detii un dar pretios. Si stiu ca este o piesa foarte speciala din acest puzzle Divin al vietii - una pe care nimeni din lume în afara de tine nu o poate oferi. Din cel mai profund loc al inimii tale, îti cer sa iesi din povestea personala, sa-ti spui secretul si sa-ti oferi chiar acum darul tau pretios.

PASI ACTIVI PENTRU VINDECARE

1. Gasiti-va un timp în care sa faceti urmatoarea vizualizare, fara a fi întrerupti. Înainte de a începe, puteti face o plimbare sau o baie calda ca sa va relaxati. Ascultati o muzica

lenta sau aprindeti o lumânare pentru a crea o atmosfera destinsa. Apoi, închideti ochii si permiteti-i constientei sa se odihneasca pe respiratia voastra. Respirati de câteva ori

lung, încet si profund, retinând respiratia pentru cinci secunde sau mai mult, expirând dupa aceea încet. Faceti acest lucru de patru sau de cinci ori, pâna când mintea voastra începe sa se linisteasca si sa se relaxeze.

Aduceti la suprafata o imagine a voastra însiva ca mic copil si imaginati-va ca va simtiti fericiti, în siguranta si complet lipsiti de griji. Vizualizati ca va exprimati pe voi însiva în totalitate si ca va simtiti bine.

Puneti-va urmatoarele întrebari, înregistrându-va raspunsurile în jurnal.

- Când ti-ai ascuns secretul?

- De ce anume îti este teama ca s-ar întâmpla, daca a-i permite ca întreaga ta lumina sa straluceasca?

- Cum ar putea beneficia cei din familia ta, cei de la locul de munca si din alte domenii ale vietii tale, de pe urma revendicarii maretiei tale adevarate?

2. Scrie o noua poveste despre viata ta. Tema acestei povesti este ca lumina ta straluceste puternic si ca Universul se misca în armonie perfecta cu tine.

Permiteti-va sa vedeti felul în care esenta voastra Divina da putere si inspira pe toti cei ale caror vieti le atingeti.

Cum ar fi viata voastra si cum ar arata daca va scoateti secretul la lumina? Cum ar suna dialogul vostru interior si ce mesaje v-ati transmite?

3. Creati o afirmatie a puterii pe care v-o puteti repeta în fiecare zi, care sa va sprijine în dorinta voastra de a trai o viata magnifica.

4.Identificati cinci practici zilnice, care v-ar ajuta sa lasati ca lumina voastra sa straluceasca.

pentru achizitionarea cartii puteti da click  Aici sau Aici

Recomand si vizionarea unui documentar extraordinar EFECTUL UMBREI (tradus în limba română):